Te iubesc ca sarea in bucate. Te iubesc cat pot de mult

Te iubesc ca sarea-n bucate!

Va mai amintiţi de basmele copilariei noastre, mai exact de cel al lui Petre Ispirescu – "Sarea-n bucate"? Fata cea mica a împaratului a socotit ca este cea mai înţeleapta declaraţie de iubire faţa de tatal ei şi uite cum un gând de fetişcana priceputa la bucatarie a stârnit o ditamai taraşenia!

Ca toate basmele, începe şi el cu "a fost odata", dar subiectul este mai actual ca niciodata, daca stam sa ne gândim bine la iubire în general. Ar putea fi formula ideala de iubire, atâta vreme cât ea este împartaşita de partener în aceeaşi masura. Balanţa perfect echilibrata. Armonia completa. Un vis. Şi va ramâne veşnic doar un vis! Irealizabil. Pentru ca fiinţa umana este supusa greşelii - nimeni nu este perfect şi fiecare-şi pune în bucate câta sare vrea!

Pe de alta parte, poate omul ţine regim! Poate prefera dulciurile, cu toate ca şi astea au ceva sare în reţeta. Dar chiar presupunând ca sarea ar fi indispensabila pentru toţi în egala masura, cine are nevoie de unul care nu poate supravieţui fara? Adica eu devin ca sarea pentru tine, deci tu eşti complet dependent de prezenţa mea. În fiecare zi. Pâna la sufocare.

Şi la urma-urmei cine poate mânca numai sare? Adica basmul spune clar: ca sarea-n bucate! E nevoie mai întâi de bucatele astea şi mai apoi de sare, ca sa le faca mai gustoase, mai aşa-şi-pe-dincolo, dar bucatele-s pe primul loc! Adica e nevoie de mult mai mult ca sa mulţumeşti meseanul. Şi daca omul mai vrea şi un pic de piper? Origano? Ulei de masline? Pe-astea de unde le mai scoţi? Fara sa mai punem la socoteala ca dupa ce manânca, omului i se face sete! Vedeţi ca nu e bine sa fim restrictivi?

Concluzia? Eu propun o formula noua: "Te iubesc cât pot de mult"! De unde ştii cât pot? Ramâne sa-ţi demonstrez, în fiecare zi, în fiecare ceas petrecut alaturi de tine, la bine şi la greu, la fiecare examen pe care ni-l va da viaţa cât vom fi împreuna. Ce spui, te încumeţi?