Prea multa iubire - sufocare

A fost odata un baiat si-o fata...
...care urmau sa proiecteze impreuna un viitor...

Inainte de a decide data casatoriei, se asezara fata-in-fata la o masa si hotarara sa scrie fiecare pe o bucata de hartie argumentele pro si contra menite sa se descrie reciproc, cu scopul de a se corecta ceea ce poate fi de corectat in viata lor de cuplu, inainte de importantul pas pe care urmau sa-l faca.

Ea scrise ca iubeste felul in care o priveste el, sarutarile si mangaierile sale, dar el nu reusea sa scrie nimic, dar nu pentru ca n-ar fi gasit lucruri frumoase de spus in favoarea ei, ci dimpotriva, pentru ca intreaga lor relatie i se parea perfecta, prezenta ei il umplea de bucurie si tocmai acesta era motivul pe care ea il scrise la „latura negativa”. Senzatia de sufocare din legatura lor – un fel de iubire care o facea sa se simta prizoniera, inchisa in cusca, fara putinta de scapare...

Cand ea termina de scris ceea ce avea pro si ceea ce avea contra vietii lor impreuna, el inca mai cauta un adjectiv de pus pe hartie menit sa descrie ceea ce simte si iritat de faptul ca hartia ei era completata si a lui inca alba, scrise la „pro” primul cuvant care-i veni in minte – „IUBIRE”.

Citind ceea ce pe hartia ei era notat la „contra”, se infurie si adauga si el un argument pe rubrica negativa  - „PREA MULTA IUBIRE”...

Se intreba de ce oare o femeie isi doreste sa fie iubita mai putin, cand toata lumea viseaza la cat mai multa iubire si cum vine treaba asta cu sufocarea intr-o relatie de cuplu, iar motivul pentru care se asezasera la masa si anume corectarea partilor negative ale relatiei lor i se paru dintr-odata extrem de dificil de realizat – poti schimba oare modul in care iubesti pe cineva?

Studiind impreuna foile, se privira cu uimire si realizara ca pur si simplu nu vor reusi sa schimbe absolut nimic in relatia lor si ca daca vor sa se casatoreasca, va trebui sa se accepte reciproc asa cum sunt. Decisera ca nu prea are importanta ce vor face in viata lor de cuplu atata vreme cat va fi facut impreuna, se sarutara si concluzionara ca e mai simplu sa intampine „riscul cel mare al casatoriei” cu un singur plan pentru viitor: sa se iubeasca si gata!

Isi spusera ca e mai bine sa mearga inainte riscand, decat sa destrame o relatie frumoasa si sa se trezeasca singuri, fiecare pe un alt drum, cu inima coplesita de insatisfactia esecului, plangandu-si propria singuratate si sfarsind a se iubi fiecare doar pe sine insusi.

Iubirea e o oportunitate pe care o accepti sau nu – depinde doar de noi sa-i permitem sa intre in viata noastra, sa lasam sa „ni se intample” aceasta experienta unica si minunata!