Iubirea si rasismul

Iubire si rasism

Iubesc un barbat de culoare si asta a tulburat teribil apele in familie. Toti ma sfatuiesc sa intrerup relatia cu el, mai putin o persoana (exact aceea la care nimeni nu se astepta) – bunica. Imi spun ca legatura noastra nu are nici un viitor si ca ne va crea numai probleme, pentru ca in Romania lucrurile nu functioneaza ca in filmele americane si ca daca ne casatorim, copiii nostri vor avea numai de suferit.

Suntem amandoi sportivi de performanta si am obtinut rezultate foarte bune la competitiile internationale la care am participat – de fapt, asa ne-am cunoscut – si el a decis sa ma urmeze in tara. Un sportiv atat de bun isi va gasi fara probleme un drum si chiar daca timpul va trece, am pus ceva bani de-o parte, ca sa ne deschidem o sala a noastra, unde sa lucram impreuna.

Ai mei nici nu vor sa auda, dar noi nu vrem sa renuntam. El ma iubeste la fel de mult si avem convingerea ca impreuna vom reusi sa depasim toate incercarile pe care viata ni le va harazi. Vom infrunta rasismul, asa cum au facut-o si altii inaintea noastra – la nivel international exista multe cupluri de sportivi, artisti sau oameni de afaceri care au decis sa intemeieze familii mixte – dar cu cat sunt mai bogati, cu atat se trece mai usor cu vederea. Pare ca rasismul este invers proportional cu valoarea conturilor lor din banca si lumea intreaga se lasa cumparata...

Noi nu suntem foarte bogati, dar avem doua lucruri care valoreaza mai mult decat toate averile din lume – ne iubim si suntem sanatosi. Singura care ne sustine este bunica mea, desi toti ceilalti sunt convinsi ca bate campii si o cearta zilnic de parca ar fi un copil mic. Indarjirea cu care ne apara interesele ma face insa sa ma gandesc ca parul ei nu a albit inutil si ca de-a lungul vietii a trait intens si a stiut sa iubesca cu pasiune. O dovada ar fi si cei sase baieti carora le-a dat nastere si care acum sunt la caselele lor, cu familie si copii.

Am cautat informatii pe net cu privire la statistica de casatorii mixte in tara noastra dar n-am gasit nimic – parca ar fi un subiect tabu, nu altceva! Sunt convinsa ca daca as mai gasi cupluri mixte care au reusit sa-si croiasca propriul drum in viata, familia mea s-ar mai „inmuia” putin si ar manifesta mai multa intelegere. N-as vrea sa ma casatoresc fara alaiul meu de nuntasi!...