Cuib de iubire sau carcera?

Cuib de iubire sau carcera?

Imi iubesc mult prietenul, dar duc o viata de prizonierat alaturi de el! Relatia noastra de iubire are aproape patru ani si ne simtim bine impreuna – de-a lungul timpului am trecut alaturi prin multe incercari si am reusit sa le rezolvam de fiecare data - dar traim mult prea izolati.

Viata noastra de cuplu ar putea fi plina de culoare, suntem tineri, liberi si cu toate problemele pe care le-a adus criza in ultima perioada, ne putem permite sa iesim la restaurant, sau sa evadam in week-end si in vacanta, pentru a schimba putin aerul de respirat. Totusi, el este impotriva oricarei tentative de a ne face alti prieteni, alaturi de care sa ne petrecem timpul liber.

Pentru el, viata noastra de cuplu trebuie sa ramana un cuib de iubire in care nu exista loc pentru nimeni altcineva! Apara cu darzenie spatiul nostru de intimitate si tot ceea ce facem, se poate face doar de noi doi. Nu am voie sa invit pe cineva acasa de ani de zile si acest lucru m-a indepartat de toate prietenele mele, astfel incat acum ma regasesc singura si intristata de situatia in care am ajuns.

Simt ca acest cuib de iubire tinde sa se transforme intr-o adevarata carcera sufocanta, care imi distruge orice initiativa si chiar personalitatea. Sa nu credeti ca nu am incercat sa „regizez” o iesire cu niste veri de-ai nostri la iarba verde, dar planurile mi-au fost date complet peste cap, pentru ca a facut o adevarata criza de isterie cand a aflat ca am organizat asa ceva fara acordul lui!

Din asa cuib de iubire, mai-mai ca-mi vine sa-mi iau zborul, dar ma gandesc ca poate ar mai fi solutii, poate cineva stie ce trebuie facut in asemenea situatie – nu se poate trai complet izolat de lume, de toti ceilalti. Sa iesim cu prietenii, colegii sau cu rudele ar fi foarte frumos zic eu, dar el vede acest lucru ca pe o intreprindere riscanta pentru unitatea cuplului nostru. Sustine ca orice interferenta poate distruge echilibrul relatiei noastre si ca totul s-ar duce de râpa...

O fi ceva adevar si-n ceea ce spune el, dar cred ca este un mod exagerat de a vedea lucrurile. Nu zic sa o tinem tot in petreceri, dar din cand in cand, simt nevoia sa ma imbrac cu o rochita de seara, sa-mi pun pantofi cu toc si sa mergem la discoteca unde se duc toti colegii nostri sa danseze la sfarsit de saptamana!