Copilul meu este autist. Il iubesc


Copilul meu e autist. Îl iubesc aşa cum e!

Cine poate fi mai îndreptăţit să vorbească despre iubire decât un părinte care creşte cu dragoste nemăsurată un copil autist? Am să vă spun povestea noastră, a familiei în care s-a născut “copilul cu probleme” – aşa îl numesc vecinii…

E o poveste simplă, despre iubire profundă, despre casa noastră plină de dragoste.

Cine-şi imaginează că un copil autist este neapărat geniu în numerologie, invaţă pe dinafară texte complicate la prima vedere sau dimpotrivă, că e unul care se dă tot timpul cu capul de pereţi, nu ştie nimic despre autism. Poate că sunt şi cei pe care-i vedem prin filme ascunşi pe undeva, printr-un ungher îndepărtat al lumii, doar că eu n-am cunoscut încă niciunul.

Copilul nostru are 7 ani şi nu reuşeşte să rostească o frază simplă de la cap la coadă, nu-şi poate exprima emoţiile şi are dificultăţi enorme în ceea ce priveşte socializarea, întrucât manifestă o sensibilitate crescută la mediul extern. Mediu extern înseamnă tot ceea ce este în afara casei noastre, în care el este obişnuit să-şi petreacă timpul.

Serviciile şi suportul medical specific copiiilor autişti sunt cvasi-inexistente. Medici logopezi care tratează copiii autişti sunt foarte puţini, iar ca să te înscrii pe listele lor de aşteptare, înseamnă să-ţi lungeşti răbdarea circa un an. Tratamentele şi exerciţiile lor nu dau întotdeauna rezultatele scontate.

Familia noastră a facut cunoştinţă cu toate aceste neajunsuri, astfel încât am decis să ne creăm singuri “cuibul nostru salvator”, în care copilul să se simtă în siguranţă, iubit şi ocrotit şi unde invităm din când în când alţi copii de vârsta lui, pentru a-l stimula să socializeze. “Socializare” e cam mult spus, având în vedere că maximul pe care l-am obţinut până acum cu această metodă este să accepte să se joace cu cuburile colorate în prezenta altor copii.

Privesc cu dragoste spre fereastră, unde soţia mea îl ajută să introducă formele colorate de plastic în suporturile corespunzătoare. E jocul lui preferat. Când reuşeşte să facă alegerea potrivită, soţia mea râde şi-l încurajează ca şi cum i-ar fi făcut o mare bucurie! Mă gândesc pentru a suta-mia-oară, cât suntem de norocoşi că am un serviciu care să ne permită să trăim în felul acesta! Ei doi sunt cel mai bun lucru din viaţa mea!

La televizor se vorbeşte despre maşinile preferate ale VIP-urilor…