Cearta in familie

Am obosit – prea multe discuţii în contradictoriu!

A devenit deja o obişnuinţa: nu e zi sa nu ne certam! Orice subiect se transforma cu uşurinţa într-o discuţie în contradictoriu şi nici unul din noi nu e dispus sa cedeze. Parca suntem doi berbeci, deşi ca zodii nu ne încadram în aceasta categorie. Se lasa mereu cu uşi trântite şi ma gândesc ca pâna şi vecinilor aproape ca li s-a cam umplut paharul. Pur şi simplu ma simt obosit – prea multe certuri, prea multe reproşuri!

Cea mai mica scânteie aprinde un foc enorm, ce pârjoleşte tot în calea lui, lasându-ne sleiţi de vlaga. Ultima data, sincer sa fiu, nici nu mai ştiu de la ce-a pornit! Ceea ce demonstreaza ca nu era un motiv serios. La asta tu ai raspunde, desigur, ca motivul era serios, iar faptul ca eu nu mi-l amintesc demonstreaza doar superficialitatea mea! Ceea ce ne arunca spre o alta cearta, cu un alt subiect, ca un lanţ al slabiciunilor. Şi fiecare veriga atrage o alta, fara a da semne ca-i vom ajunge vreodata capatul.

Vezi, am început sa ma cert cu tine pâna şi în gând! Sau poate ca încerc doar sa-ţi anticipez mişcarile, ce-ai spune tu, ce aş raspunde eu... Se spune ca daca vrei pace trebuie sa te pregateşti de razboi. Nu vreau sa ma prinzi pe picior greşit la urmatoarea cearta! De data asta sunt pregatit, nu vei mai reuşi sa ma iei prin surprindere, o sa-ţi parez orice tentativa!

Parchez maşina şi te privesc cum cobori scarile senina şi surâzatoare, neştiind ca m-am certat cu tine aproape tot drumul. Îţi simt de la distanţa energia, ca un fel de vibraţie benefica şi un fior placut îmi face piruete în stomac. Ce bine-ţi vin pantofii aştia cu toc! Parfumul primavaratic te precede şi zâmbetul tau cald ma topeşte pur şi simplu. Ajunge! Gata! Nu vreau sa ma mai cert cu tine! Orice ai face şi orice ai spune, promit sa ma abţin de la comentarii!

Ma trezesc ca afişez şi eu un zâmbet larg fara sa ştiu prea bine de ce şi îţi ascult ciripitul cristalin:

-    Buna, iubi! Sper ca nu ai uitat acasa cadoul pentru mama, ca data trecuta!

Ups!