Fericirea e-n lucruri marunte...

...Am plecat in cautarea unui nou continent si am descoperit pe drum fericirea...Am ramas fascinat s-o gasesc in lucruri mici..;in florile frumos colorate de pe drum, in rasaritul de soare ce-mi mangaia chipul, in sunetul valurilor ce compuneau parca o melodie splendita, in zborul unei pasari care greia pe limba ei si care s-a indurat sa ma ridice si pe mine in spatele ei pt. a colinda splenditul cer albastru.., in falnicii copaci imbatraniti ce se inaltau parca spre cer..
Am gasit fericirea intr-un satuc cu oameni saraci si parca uitat de noua tehnologie, cu fete uscate de vant si cu mainile innegrite de la munca, de hainele lor parca smulse de timp...dar care nu au uitat sa se bucure si fericirea se citea in ochii lor...
Casele lor simple...parca erau capite de fan in care cineva decupase o usa... casele lor ce nu mai aveau mult si se daramau dar care pastrau aceiasi ingrijire..Ei stateau afara stransi in jurul unui foc...radeau si erau fericiti...nu le pasa de lumea exterioara, de ziua de maine...si chiar daca..poate nu mancase de zile bune se intelegeau perfect intre ei..
Am gasit fericirea intr-un iaz..in care pesti colorati inotau linistiti...fara sa auda sau sa vada lumea de la suprafata..; murdara, uraciosa, innorata, mincinoasa, galagioasa si plina de fum...
Am gasit fericirea in drumurile serpuite...in dealurile si campiile verzi si frumos colorate...in lucruri marunte..
Insa nu am gasit fericirea intre muntii inalti de beton, metal si geam...intre maretele cioburi de sticla ce se inalta pana la cer...in galagia asurzitoare, aglomeratia insuportabila si fumul inecacios de zi cu zi...in tot acest nul pe care noi al numim ''metropola...romania...pff...''