Citesc mesajele utilizatorilor si constat ca toata lumea asteapta. Cel mai probabil, din experiente anterioare, au ales sau dorit sa traiasca langa cineva, s-a lasat cu deceptii, iar acum le e teama s-o mai faca. Pe principiul "instinctul meu nu ma prea ajuta", mai bine sa "greseasca" cel care incearca...
Inteleg sa astepte doamnele,pentru ca , daca o "ea" ar lua initiativa, "el" ar presupune ca "ea" se lasa usor, ba mai mult, s-ar intreba "oare ce-a vazut la mine?" si isi coboara imediat privirea pe venitul lunar completat in contul profilului.
Unii sunt uimiti de cat de multe femei isi doresc copii: pai cam asta e menirea femeii si nu stiu daca rationalizam prea mult sau pur si simplu e in nativitatea noastra, genetic scris ca asta ne e rolul de fapt. Ce poate fi mai minunat decat sa concepi un copil, de care sa te bucuri tot restul vietii, indiferent cat de greu ar fi. Si daca e greu, nu inseamna ca "ea" e inconstienta, e doar suficient de matura sa isi traiasca viata. Familia e foarte importanta in viata, dar nu prea mai constientizam de atata singuratate...
In schimb multi isi fac cont de matrimoniale cu foto in cele mai neobisnuite pozitii, cu catelul, cu pisica, cu crapul din lacul Tancabesti, sau chiar cu fosta, cu bermude cu care nu i-as trimite nici macar sa-mi bata covorul, maieuri mulate si bineinteles ochelari de soare, eventual si cu o bere la terasa... dar nici ele nu cedeaza : in cele mai inalte tufe de trandafiri sau decorand platouri cu mizilic, langa soba de teracota a buncii, cu decolteul in afara si cu buzitele neaparat tuguiate...
Si treci totusi peste aceste aspecte, desi esentiale, in speranta ca vei gasi mai multe in descriere, dar nu prea ai ce citi. Din pacate avem ocazia sa vorbim despre noi fara sa fim judecati, dar nu o facem pe motive de subiectivism...si uite-asa mai zboara o seara in fata laptopului sau la TV si dupa ce stingi lumina te intrebi daca e si pentru tine un "el", o "ea", cineva, undeva...