De ce plansul nu rade in hohote ?!

Nu inteleg cum de un ochi isi poate varsa stralucirea de iris fermecator intr-o lacrima amara, ce umezeste acidulat si pupila, si obrajii, si chipul, si sufletul… nu inteleg de ce plansul nu poate rade in hohote, sa-si uite suferinta si sa zambeasca pur, fara pete opace de umbre… cum de exista ceva pe lumea asta omenesc de divina care sa inabuse transparenta unei priviri, si sa o faca sa capituleze, sa se lase intunecata de nori furtunosi si nelinisti tulburatoare ?… de ce azurul din privire isi dilueaza serenul in culori terne, fara de suras ?… dar pana si cerul poate deveni din albastru violet… si totusi nu isi estompeaza nemarginirea profunda…