Si-a gasit o femeie mai tanara

Si-a gasit o alta femeie, mai tanara

Sa fim seriosi – pur si simplu nu reusesc sa-l invinovatesc pentru ca m-a lasat la 60 de ani pentru una de 36! Stiu ca nu-i cinstit si chiar daca n-as sti, mi-o repeta toti cunoscutii zi de zi, de parca s-au vorbit intre ei, vecinii din bloc, amicii si fostii colegi de servici cu care inca ne mai frecventam – orice as face se pare ca e unicul subiect despre care vor sa vorbim! Degeaba incerc sa le abat atentia spre vacanta, spre serialele tv, spre ce mai gatim si astazi... Ma privesc cu ochii aceia mirati de parca m-ar suspecta ca sunt usor sarita de pe fix si nu se pot abtine sa nu aduca vorba, mai mult sau mai putin subtil: „Tu cum te mai simti? L-ai mai vazut in ultima vreme?”...

L-am vazut la supermarket deunazi facand cumparaturile impreuna cu ea si dintr-o privire am inteles perfect cum stau lucrurile, doar ca ceilalti nu reusesc sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mine: e o femeie in plina coacere, ca sa spun asa, parguieste si miroase bine, doar miscandu-se pe langa tine si te imbie sa musti din ea – pentru el reprezinta pur si simplu poarta catre o noua tinerete, catre negarea trecerii implacabile a timpului – cine poate sa-l condamne ca nu vrea sa imbatraneasca?

Nu are absolut nimic impotriva mea, ba chiar am reusit sa pastram o anumita complicitate amicala pentru care oricine ne-ar putea invidia si sa privim lucrurile cu intelegere unul pentru altul si cred ca partea pozitiva a intregii afaceri este ca niciunul dintre noi nu si-a pierdut umorul care bate tot!

Atata vreme cat inca mai reusim sa ne amuzam amandoi de acea parte ridicola a povestii si sa-i atrag atentia ca la batranete omul devine senil uneori si ca ar putea sa incurce adresele cand vrea sa se intoarca acasa – senilitatea are si ea partea ei frumoasa si anume ca afli mereu lucruri noi – sa nu fie surprins cand o sa-i reamintesc ca de fapt locuieste cu Kate Beckinsale in versiune romaneasca (asta doar daca nu m-o pali si pe mine senilitatea in acelasi timp)...

In ceea ce priveste contul nostru comun in care se varsa lunar pensia lui de militar, nu se grabeste sa ma scoata de la imputerniciti, ci doar sa o adauge si pe ea – si uite-asa am devenit un fel de triunghi al bermudelor care are acelasi efect cu cel geografic – fascineaza dar impune distanta (ca si cum ar fi un microb care i-ar putea contamina si pe altii).

Daca ma intrebati despre iubire, eu cred ca asta e cea mai graitoare dovada ca iti pasa cu adevarat de cel alaturi de care ai trait mai bine de treizeci de ani – sa-i dai libertatea de a se simti fericit pana la final, asa cum vrea, cu cine vrea...